Scurtă explicaţie despre critica literară Ca să-mi continui analogia din momentul în care scriam pe facebook că abia aştept să ajung şi eu la party la Lavinia (adică să citesc noul roman al Laviniei Branişte, Mă găseşti când vrei, Polirom, 2021), pot să spun acum că mi-a plăcut. Lavinia ştie să dea o petrecere, a căpătat experienţă, ceea ce se vede, şi nu e de mirare că toată lumea vrea la petrecerile ei. Aşa că şi eu m-am distrat foarte bine, am avut conversaţii interesante, nu m-am plictisit (doar, să zicem, câte cinci minute o dată sau de două ori) şi, dacă ar fi să fac un top, ar fi clar în top cinci petreceri din România de anul trecut. Fără niciun dubiu. Singura problemă (dar nu până acolo încât să se transforme chiar într-o dezamăgire) a fost că n-am găsit nimic la petrecere care să mă surprindă. Mi-a fost clar că e o petrece dintre cele mai reuşite, că totul a fost foarte bine organizat şi controlat, că gazda a învăţat ...
Ruxandra Novac, Alwarda Editura Pandora M, colecţia Anansi, 80 p. Poemele Ruxandrei Novac lipite pe zidurile din Facultatea de Litere de la Bucureşti au fost probabil printre primele poeme citite de mine care erau scrise de cineva din Generaţia 2000. Nu mi-au plăcut atât de mult iniţial. Pe vremea aia nu scriam poezie, doar citeam, ar trebui probabil să precizez mai întâi asta. Îmi plăceau Virgil Mazilescu, Mariana Marin, Ileana Mălăncioiu, Ioan Es. Pop, Mircea Ivănescu, Cristi Popescu etc., o descoperisem întâmplător pe Judith Meszaros, descoperisem antologia Vânt potrivit până la tare şi pe cealaltă tradusă de Mircea Ivănescu din poezia americană etc., cam tot ce prindeam din colecţia de cărticele de la Albatros, cea de la Univers etc. Nu avusesem până atunci tangenţe cu nimeni care să fi citit şi cu care să fi putut discuta despre poezie, în afară de maică-mea, ale cărei lecturi nu erau deloc actualizate, ca să folosesc un eufemism. Aveam colegi care citeau, la liceu, unii dest...
Rachel Cusk, Schiţă, Tranzit şi Excelenţă (trilogie), editura Litera, traducere din limba engleză şi note de Adriana Bădescu Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut trilogia lui Rachel Cusk (trebuie să-i mulţumesc Ralucăi Nagy pentru recomandare), dincolo de formula originală, calităţile tehnice, este capacitatea ei de a pune întrebări, în cadrul diverselor conversaţii pe care le are cu tot felul de oameni din medii diferite, prin care îi ajută pe ceilalţi să îşi spună mai bine povestea, să o privească din mai multe unghiuri etc. Pentru că asta este una dintre problemele cu care mă confrunt de multe ori, din cauza faptului că sunt o persoană timidă, introvertă, oricâte eforturi aş fi facut în ultimii douăzeci de ani să nu fiu, şi care eforturi s-au dus oricum pe apa sâmbetei, în ultimul an, şi am capul plin de chestiile mele, mereu, plus efortul (permanent) de a socializa. Chiar dacă mi-a plăcut întotdeauna să socializez (nu non-stop, evident, cine vrea aşa ceva), trebui...
Comments
Post a Comment