REZERVATIA

Rosalyn este o studentă de 24 de ani care decide să fugă de problemele care par să îi invadeze la un moment dat fiecare segment al vieţii şi inclusiv corpul (suferă de o boală autoimună) şi se refugiază tocmai în Japonia (primeşte o bursă de un an la Tokyo, unde intenţionează să înveţe limba japoneză).  Ce urmează este povestea confruntării naratoarei cu o cultură radical diferită, cu alteritatea , dar şi un lung proces de acceptare a propriei identităţi şi a propriului corp, pe fondul singurătăţii pe care impactul unei culturi aparent impenetrabile pentru mulţimea de cercetători expaţi care roiesc prin Tokyo, din care face şi ea parte, nu poate decât să o adâncească.  După cum precizează autoarea într-o notă de la începutul cărţii, textul se înscrie în genul  shishosetsu (I-novel/I-fiction sau ego-ficţiune/autoficţiune, cum s-ar traduce la noi), ceea ce înseamnă că nu există intrigă (sau nu atât de bine marcată, aş spune eu) şi că povestea are inserate ici colo şi mici